Efectele indatorarii

Efectul de levier (leverage) este o tehnica de gestiune financiara ce are ca scop marirea rentabilitatii capitalului propriu. Deasemenea, efectul de levier pune in evidenta legatura existenta intre rata rentabilitatii financiare si rata rentabilitatii economice. Efectul multiplicator al indatorarii asupra rentabilitatii capitalurilor proprii este cunoscut in literatura de specialitate sub denumirea de ,,efect de levier".

Aceasta se exprima conform relatiei:

unde: RKP = rata rentabilitatii capitalului propriu;

          Re = rata rentabilitatii economice;

          Rd = rata dobanzii.

Efectul levier sau al parghiei indatorarii reflecta influenta dobanzii la imprumuturi, asupra rentabilitatii. Parghia indatorarii este expresia raportului dintre datoriile totale si capitalul propriu.

Efectul generat de indatorare determina modificarea nivelului rentabilitatii financiare in sensul cresterii sau scaderii sale, dupa cum rentabilitatea economica este superioara sau inferioara costului mediu al datoriilor.

Daca diferenta (Re-Rd) este pozitiva, rentabilitatea financiara va fi cu atat mai mare cu cat indatorarea va fi mai importanta. Intreprinderea are in acest caz interesul sa se imprumute pentru a beneficia de efectul de levier.

Daca diferenta (Re-Rd) este negativa, cresterea indatorarii intreprinderii are efect nefavorabil asupra rentabilitatii financiare. Aceasta se va diminua cu diferenta dintre rata rentabilitatii economice si rata dobanzii. Se spune ca in acest caz indatorarea are un ,,efect de maciuca” determinand scaderea rentabilitatii financiare.

Din punct de vedere al intreprinderii care foloseste imprumutul exista riscul de a nu face fata obligatiilor de plata catre creditori, iar la un volum mare al datoriilor exigibile neonorate o poate face insolvabila ducand-o la faliment si la pierderea capitalului propriu. Acest aspect al practicarii indatorarii este cunoscut sub denumirea de risc financiar si apare cu atat mai mare cu cat proportia capitalului imprumutat si dobanzile aferente sunt mai mari, iar rentabilitatea economica este mai redusa.

Ponderea indatorarii in structura de finantare a intreprinderii depinde de strategia de dezvoltare a acesteia, de situatia existenta la un moment dat pe piata financiara si perspectivele evolutiei sale in viitor. Chiar si in cazul unei rate inalte a dobanzii si deci a unui cost ridicat al capitalului de imprumutat, se poate obtine un efect de levier, prin selectarea judicioasa a actiunilor finantate prin indatorare, asigurand utilizarea cu eficienta maxima si accelerarea rotatiei intregului capital.

Indicatorul care reflecta nivelul beneficiului suplimentar la capitalul propriu in dependenta de volumul intrebuintat de mijloace imprumutate se numeste efectul de levier financiar (efectul de indatorare).

Efectul de levier financiar sau efectul de parghie financiara scoate in evidenta influenta  indatorarii intreprinderii asupra rentabilitatii capitalului propriu al acesteia.

Rata generala a indatorarii (levierul financiar) mai este cunoscuta si sub denumirea de "rata de levier" si exprima indatorarea totala (pe termen scurt, mediu si lung) a intreprinderii in raport cu capitalul propriu. Rezultatul trebuie sa fie subunitar, o valoare supraunitara insemnand un grad de indatorare ridicat. Levierul financiar se calculeaza dupa formula: 

LF = DT / CPR

unde :   DT = datorii totale
             CPR = capitaluri proprii

Este important de retinut ca efectul de levier poate actiona atat in favoarea cat si in detrimentul investitorului, amplificand castigurile sau pierderile.